Initiative pentru Romania

Iluzia modernizării României

Iluzia modernizării României

ianuarie 28
20:30 2014

Făcând referire la teoria centru – periferie, H.R. Patapievici argumenta poziția României la periferia lumii civilizate sau după cum spunea C-tin. Noica despre sufletul românesc, eternul țăran al Europei (ceea ce dacă e să ne raportăm față de unde-am ajuns astăzi, chiar n-ar fi rău).

Este evident că această poziționare poate fi privită din dublă perspectivă: dinspre exterior oși dinspre România. Nimeni nu poate nega că România aparține culturii și civilizației europene, chiar dacă decalajele de dezvoltare și moștenirea istorică, discutând aici de o întreagă perioadă de stagnare culturală, politică și balcanizare instituțional-administrativă, au menținut România undeva în anticamera modernității europene.

De 25 de ani, România și-a declarat apartenența la lumea occidentală. Ce înseamnă totuși după 25 de ani modernizarea României? Unde o regăsim? Dacă ne raportăm la societate, la nivelul de trai, la ceilalți indicatori socio-economici, la dezvoltarea instituțională, la dezvoltarea locală, la infrastructură, la politica externă, comerțul exterior și prezența României în lumea occidentală pe care o clamează, toate acestea ne ridică mari semne de întrebare.

România a rămas repetentă la toate capitolele care pun în valoare modernizarea. Ar fi cel mai simplu să acuzăm statul, împreună cu toate instituțiile sale pentru că nu și-au îndeplinit rolul, nu au furnizat oamenilor, cetățenilor acestei țări, acel minim de servicii publice de calitate necesare pentru a câștiga în modernizare, am putea să acuzăm toate guvernările că nu au urmărit cu predilecție obiectivele de dezvoltare, că nu au urmărit reforma instituțională, administrativă și juridică, să acuzăm parlamentul că a făcut legi speciale, cu dedicație și protecție pentru grupuri de interese, că nu s-a orientat către spiritul Constituției și nu a forțat îmbunătățirea legilor organice sau a codurilor care ar fi condus la o reală modernizare a statului. Am putea aduce aceste acuzații și am avea dreptate. Și cu toate acestea, la ce folosesc?

Ce este societatea românească astăzi, care este civilizația occidentală pe care o clamăm? O mahala, un amalgam de incultură, grobianism, bășcălie și prost gust, cosmetizate cu milionari de carton, opulență, prostituție și vedetism fals, o mocirlă infectă pe care plutesc insule de indivizi prea lași, prea bătrâni, prea aroganți ca să se mai uite în jurul lor și să mai încerce să schimbe ceva. Cu toții suntem vinovați pentru ce este România astăzi!

Clamarea modernizării și a apartenenței la civilizația occidentală ne-a distrus educația, ne-a măcinat valorile reale pe care le moștenim, ne-a sărăcit moral și psihic, iar toate acestea s-au repercutat asupra stării de sănătate. Societatea românească e bolnavă. Nu există modernizare fără educație. Civilizația occidentală s-a clădit pe sute de ani de cultură, de valori dezbătute și comentate, pe oameni de valoare, pe o experiență universitară critică. Da, România are și a avut oameni de artă, are o cultură cu care se poate lăuda și identifica, dar ce au făcut ei pentru societatea românească, ce a făcut școala pentru a-i poziționa ca valori și ca repere morale? Absolut nimic, au rămas niște insule într-o mocirlă infectă.

România ca societate nu a câștigat absolut nimic în urma aderării la Uniunea Europeană, statul s-a șubrezit, economia a fost căpușată, oamenii profesioniști și oamenii calificați au emigrat sau s-au retras pe insula lor, educația e la pământ, sănătatea e la pământ, armata e la pământ, justiția e la pământ.

Să fie un blestem, să fie o neșansă istorică, să fie o generație ratată? Modernizarea României e o iluzie construită prin reclamă, printr-un mecanism mincinos de marketing, printr-un consumerism deșănțat de prost gust, printr-un sistem bancar fraudulos, o cămătărie instituționalizată de școala economică occidentală, alături de o schemă ponzi (piramidală) de deposedare a avuției naționale. Iată radiografia modernizării!

Societatea românească trebuie reclădită prin instigare la cultură, prin abuz de educație, prin impunerea unor repere morale, prin școală gratuită de bună calitate, prin reconstruirea instituțiilor statului și prin afirmarea unui stat puternic, dacă nu în Europa, cel puțin în regiune. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple, nu trebuie să ne mai comportăm ca niște insule, trebuie să ne scufundăm în mocirlă și să începem curățenia!

 

5 comentarii

  1. Cristina
    Cristina martie 31, 16:57

    Imi pare rau, dar autorul habar nu are despre ce vorbeste. Este la fel de indoctrinat ca majoritatea europenilor. Vrea o societate educata si se asteapta ca statul s-o ofere. Asta este un oximoron. Oare nu s-a vazut in ultima suta de ani ce a facut statul din educatie? Sintem unde sintem din cauza ca statul a monopolizat educatia! Si cere ca sa o faca in continuare??? Atunci sa nu se astepte la o societate educata!

    Reply to this comment
    • cristi
      cristi Author aprilie 01, 08:18

      Stimată doamnă, nu intenționez să deschid vreo polemică despre metode educaționale, publice sau alternative, iar despre apologia statului sunt mult prea multe de spus. Nu ma consider îndoctrinat și dacă ați citit mai multe articole din cele publicate de mine, puteți nota criticile pe care le aduc constant modelului occidental. Nu vă împărtășesc deloc opinia. Din perspectiva educației, aș vrea să priviți și aspectele pozitive pe care le-a adus statul. De fapt, statul, ca și sistemele de educație au evoluat în paralel. În perioada interbelică, de pildă, România avea o rată de alfabetizare de circa 40%, ajungând în prezent la 98%. Desigur, poate dvs. nu vi se pare relevant acest aspect și veți discuta despre calitatea educației dobândite și uniformizare. Nu susțin alinierea, cred că sistemul trebuie reformat, dar acest lucru nu se poate face dintr-o data, pentru că educația înseamnă în primul rând oameni, iar oamenii se formează în timp și cu atât mai greu își schimbă mentalitățile și prejudecățile. Consider că educația într-o societate civilizată trebuie făcută într-un mediu organizat și armonizat. Dacă aplicăm strict modele alternative, copiii se vor transforma în inadaptați social. Cine răspunde pentru traumele ulterioare? (vă rog să vedeți modelul suedez, un model alternativ, care dă mai multă libertate copiilor și care reprezintă un eșec usturător, un model din care au ieșit copii care nu se regăsesc în societate, pierduți și deprimați )Accept multe din premisele și principiile școlilor alternative, dar atâta timp cât cadrul didactic și societatea sunt formate pe un anumit tipar, ceea ce le propuneti dvs copiilor se numește experiment social. Eu unul sunt total împotriva experimentării cu proprii copii a schimbării perspectivei asupra vieții. Deci, ca să scurtez, statul a avut și are cel mai important rol instituțional în educație, iar ca și perspectivă nu prevăd o formă de organizare mai avansată.

      Reply to this comment
      • Cristina
        Cristina aprilie 01, 16:22

        Ati raspuns tipic unui om care gindeste exact cum a fost condititonat. Preferati sa nu vedeti adevarul si argumentati cu idei care pot fi foarte usor dovedite ca fiind false. Statul nu are absolut nici un drept in a impune ceva privind invatamintul. Pentru ca majoritatea gindesc ca dvs. Romania nu va avea o societate educata.

        Reply to this comment

Scrie un comentariu

Your email address will not be published.
Required fields are marked *

MANIFEST

Te-ai săturat de starea de fapt din ţară şi vrei să schimbi ceva cu adevărat? Începe cu tine, cititorule şi schimbă-te pornind cu tine însuţi – ascultă-ţi glasul interior şi gândeşte-te: ai atitudinea potrivită pentru a face ceva cu adevărat relevant pentru viitorul acestei naţii? citeste tot manifestul aici:…

Email Subscription

INITIATIVE PENTRU ROMANIA

Bloguri urmarite